Grea pribegie

Pe mal stau, privesc
Zorile cum se trezesc.
Cerul sus se oglindește,
În valul ce se odihnește.
Marea-i de cleștar,
Limpede val trecător;
De mal se lovesc suspine,
Lacrimile cad în mare,
Valuri înspumegate,
Izbind stânca cu putere,
Răzleață, în larg uitată;
Stâncă, de val înconjurată.

Cu tristețile pe geană
Până apare luna întreagă...
În lumina ei Tu ești,
Printre stele mă privești;
Îmi cauți fața căzută,
Umilită, întristată, plânsă,
Îmbrăcată-n veșmânt de apă:
Mare, cu alb de cleștar!
Pășesc prin valea albastră,
Calea de adevăr:
Dumnezeu merge în față;
Cerească privire, imaculată.

Mâini divine-mi sunt întinse;
Vina... păcatul în mine curge.
Păreri de rău zguduie inima,
Sufletul își cere pacea:
Pământ plin de furtuni,
Capcane... ale tale drumuri...
Eu... sunt un trist călător,
Prin trecerea vremurilor,
Bucurii pierdute,
Visuri ne-împlinite.
Viața... o durere,
Plâns pe trepte grele,

Urcuș cu încercări,
Dorințe în flăcări,
Lupta pentru veșnicie,
Grea pribegie.
Lunecat-au anii
Pe fâșii de raze,
Pe ale vântului aripi,
Zilele... clipele...
Bate secundarul,
Amar e paharul;
Genunchii scrijeliți,
Răni, spini, ciulini.

Vasul... cioburi;
În ele dulci doruri,
Întunecate priviri,
Triste amintiri,
Ore... așteptarea...
În piept încercarea;
Pe drum cu mocirlă,
Toți trec fără milă.
Un soldat căzut,
De furtună lovit.
În coate julit,
Trist, nefericit...

Mă țin de Mâna Sfântă,
Nu mă las căzută.
Ai aprins în mine dor,
De Tine, Salvator,
Dor de cer, de veșnicie,
De a Ta Împărăție
Unde grijile nu sunt.
(Rămase sunt pe pământ)
Bucuria învingerii:
Uitată Vale a Plângerii,
Ziua Marii Întâlniri,
Cu Dumnezeu și îngerii.

TOMA COCA, PATTADA/09/01/2020