Învață ce-i tăcerea când vorbele te dor
Și lacrimi îți inundă obrazul obosit...
Învață ce-i tăcerea când inima rănită
Aleargă-n amintire să caute ce-a iubit...

Învață să te bucuri și-n clipe de durere
Când nu mai vezi ieșirea de lacrimi și suspin
Ridică către ceruri privirea-nlăcrimată
Și-ai să primești de-acolo putere și alin!

Învață ce-i iubirea într-un ocean de ură
În care iarna pune pe inimi stăpânire,
În care focul arde ce-a mai rămas frumos
Și cântecul lipsește și-i lipsă de iubire!

Învață ce-i credința când teama te subjugă
Și noaptea ce se lasă neliniști îți aduce
Tu cere de la Tatăl să lase pacea sfântă
Și-a ta povară grea să o aduci la cruce...

Învață să fii sare... învață să fii cântec
Să fii lumină-n lume și miere în cuvânt!
Învață să fii omul ce șade în spărtură
Și-atunci vei înțelege ce rost ai pe pământ

Vulcan-12-01-2020
Mary