Doar vântul mai adie-n ceas târziu,
Când freamătul cetăţii a-ncetat
Pe cărarea care urcă,
în grădina cu măslini
Isus cu ucenicii au plecat.

La fiecare pas al Domnului
Natura-ntreagă-njurul Lui tresare;
Ştia că-nfaţa lui Isus,
stătea o grea povară
Ce-n ea se ascundea o taină mare.

O jertfă trebuia să fie-adusă,
Aşa cum ucenicilor le-a spus
Că în curând va trebui să fie răstignit.
Se împlinea cuvântul cel de Sus

Cât de mult Tu omul ai iubit
Încât L-ai dat pe unicul Tău Fiu Preaiubit,
Să moară pe o cruce răstignit,
Pentru acel nemântuit.

Îngenuncheat cu faţa la pământ,
Cu suflet frânt, Isus plângea cu-amar:
-"Părinte dacă-i cu putinţă
Să iei din faţa Mea
Această suferinţă - acest pahar! .

Totuşi, gândul Tău nu voia Mea
Să se facă Tată".
se ruga.
Şi fiecare strop de sânge
Căzut de-acum în tină,
Ridica a omenirii vină.

Un înger a venit Să-l întărească
Dar bătălia fost-a câştigată,
Când pe genunchi, în Ghetsimani
A-nvins moartea, păcatul
Ce ţinea-n robie lumea-ntreagă.

Când Ceasul Împlinirii sta să bată,
Ultimele clipe-ale Lucrării
Prin lumina argintie
A tristei luni stingherii
Se zăresc printre măslini... soldaţii.

"-Pe cine căutaţi?" i-a întrebat.
Răspuns-au: " -Pe Isus din Nazareth ".
"-Eu sunt". a spus Isus mulţimii,
Conduse de-un rău gând.
Însă ei căzură la pământ.

Din gloata care nu îl cunoscuse
Un om se-apropie atunci de Domnul,
Şi pentru treizeci de arginţi, cu o sărutare
L-a vândut Iuda Iscarioteanul.

Doar vântul mai adie-n ceas târziu,
Când freamătul cetăţii a-ncetat,
Pe cărarea ce coboară
Din tainica grădină
Ostaşii luând pe Isus, au plecat.

Dar oare unde-s acum ucenicii?
Când El mergea-nspre chin,
Mergea-nspre moarte...
Deznădejdea a învins
Mica lor credinţă
Şi biruiţi, fugit-au toţi prin noapte.

O jertfă trebuia să fie-adusă
După cum proorocii-au profeţit,
În grădina cu măslini
Se aşternu tăcerea
Isus murea pe-o cruce răstignit.

Cât de mult Tu omul ai iubit
Încât L-ai dat pe unicul Tău Fiu Preaiubit,
Să moară pe o cruce răstignit,
Pentru acel nemântuit.

Să moară pentru tine, pentru mine
Pentru acel nemântuit
Pe o cruce răstignit.
Cât de mult, O Doamne ne-ai iubit.