Chemarea Tatalui

Privind neputinciosi la lutul ce se-ntoarce,
In locul cel din care a fost candva luat,
Gandim cu dor la cer, ne punem o-ntrebare:
"O, Doamne, de ce suflul in om n-ai mai lasat?"

In tainica gandire raspunsul ni se da:
"E vremea cand din greul in care I-am lasat
Ii chem pe-ai Mei acasa, sa fim iar impreuna
Chem sufletul degraba sa fie mangaiat.

Caci vremea care vine si greul ce se lasa,
Nu vor putea cei multi cu bine sa-l strabata,
Iar sa ii pierd, nu vreau, c-am pus pe ei un pret
Si-am suferit pe cruce, c-acum sa-i intalnesc.

Nu-i chem pe-ai Mei acasa, s-aduc la voi durerea
Ci-n incercarea grea prin care azi va trec,
Am pentru fiecare un plan nespus mai mare:
Ca-n inimile voastre nadejdea sa o cresc.

Sa v-alipiti de cer mai mult in asta vreme,
Nadejdea sa va fie in Cel ce v-a creat.
In rugaciune-adusa afla-veti mangaiere,
In multumiri si laude puteri de 'naintat.

Lasat-am despartirea ca voi sa intelegeti,
Caci pe acest pamant totul e trecator.
Nu va puneti nadejdea in lutul care piere
Si nu v-opriti din mers cand ranele va dor.

Caci lacrima ce astazi din ochi ti se prelinge,
Storcand astfel durerea pe-obrajii-nlacrimati
Ea nu ramane vesnic, umbrind a ta taire
Ci-n Marea Sarbatoare o sa reintalniti

Pe cei pe care astazi ii chem in bucuria,
Si-n locul cel pe care demult l-am pregatit.
De veti lupta, si voi, afla-veti rasplatirea
Si locul pentru care aici a-ti suferit."

Luptati pentru dreptate si adevarul sfant,
Vestiti la toti si-n toate ca Domnul e aproape
Caci in curand El vine sa-si ia de pe pamant
Mireasa Lui iubita s-o duca-n rasplatire.

Alegeti cu nadejde ca sa priviti 'nainte
Si cereti de la El puteri de-a birui,
Caci astfel voi pasi-veti usor peste durere
Si aripa Lui sfanta mereu v-a ocroti.

Un suflet a plecat sfarsind calatoria,
S-a incheiat si plansul si multele dureri.
Ce deseori aici ii copleseau fiinta,
S-a dus - De ea ne leaga azi multe amintiri.

Din toata-a ei traire, sa ducem mai departe
Tot ce spre Domnul pasii aici ni v-a purta:
O fapta, o-ndrumare, un dor de vesnicie
Ce deseori fiinta aici ii coplesea.

La fel cum un copil raspunde-aici chemarii,
De a sosi la masa cand totu-i pregatit
La fel s-a dus si ea, sub semnul ascultarii
La Tatal Cel pe care aicea l-a slujit.

Amin