De ce, oare? ...

S-ar scutura pământul ca florile-n vânt,
De greutatea poverii ce-l apasă.
Omu-i necredincios mai mult ca oricând,
Totul suferă mai mult ca niciodată!

Tată sfânt de ce oare, ce ne lipseşte?
Suntem din pământ, Duh şi Iubirea-Ţi mare
Frământate-n cupa Dragostei celeste,
În armonia totală-n adorare!

Suntem coroana creaţiei iubite,
Şi toate Te declară ca Stăpân,
Şi toate se-nchină voii Tale sfinte!
Tu, omule, tulburi liniştea pe tărâm!

Ce fiinţă minunată El Te-a creat!
În ascultare de Cuvânt dacă ai sta,
Pe porţile de aur vei intra-n Palat,
Cu Isus vei moşteni Împărăţia!

Terra se scutură să respire curat,
Şi-aşteaptă să fie îmbrăcată-n alb pur,
În cămaşa neprihănirii de-Mpărat,
Ca marea de cristal cu îngeri împrejur!

Amin!