1. Fiii mei, recunoștința voi să n-o uitați nicicând,
mulțumiți veți fi-n viață mulțumirea arătând,
căci și Cerul și pământul o doresc și-o cer la voi
și nu-i simțământ pe lume mai plăcut ca ea apoi.
2. Nu uitați recunoștința care trebuie s-o dați
toată viața celui care ochii vi i-a dat curați
dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
căci recunoștința-i harul sufletului înțelept.
3. Fiii mei, recunoștința dați-o cui o datorați
s-o primiți și voi odată de la cei ce-o așteptați,
cât de trist e când în viață bucuria ți-o primești
de la alții, nu de unde ți-o aștepți și ți-o dorești.
4. Omul recunoscător
e și binefăcător,
însă cel nemulțumit
e urât și nesimțit.
5. Fiii mei, recunoștință să-arătați spre orișicine
care cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine
căci recunoștința este datoria sfîntă care
binefacerii îi este pururi binefăcătoare.
6. Omul care pentru-un bine nu e recunoscător
în curând ajunge-o silă și-o povară tuturor.
7. Numai cu Recunoștința Binefacerea va sta
ele numai împreună pot rămâne sau pleca.
8. Nu scuipa-n nici o fântână, că de-n toate vei scuipa,
de-unde vei mai bea tu apă mâine când vei înseta?
9. Nu batjocori pe-acela de la care te-ai hrănit
- cum vei merge să-i ceri iarăși
dacă n-ai fost om cinstit?
10. Când mănânci pepene dulce
nu-l uita pe muncitor,
cui te-a-mpărtășit cu cerul, fii-i recunoscător!
11. Fața recunoscătoare este tuturor pe plac,
dar nerecunoscătorul este osândit în veac.
12. Când se bucură avutul?
- când ajunge mai avut!
Când se bucură săracul?
- când găsește ce-a pierdut!
Când se bucură credința?
- când primește ce-a crezut!
Când se bucură iubirea?
- când i-o-ntoarce cel plăcut!
13. Când ai merite prea multe, nu mai poți rămâne-ascuns
- dar și nerecunoștința vei simți-o îndeajuns.
14. Fapte mari, - semn de om mare,
fapte mici, - semn de om mic,
- fapta nerecunoștinței, - semn de suflet de nimic.
15. În credință, ca și-n viață, trebuie să ai părinți,
lor le ești dator respectul veșnicei recunoștinți.
16. Admirând orice frumsețe - mă-nchin Celui ce le-a dat,
ce-a putut crea atâtea bucurii, ce minunat!
17. Dacă ți-ai pierdut maestrul,
nu-i mai afli soț ușor,
să-ți întorci mereu spre dânsul gândul recunoscător.
18. Când nu mai ai de-ai tăi nevoie,
adu-ți aminte c-ai avut,
tot viitorul tău depinde
de cum te porți cu-al tău trecut.
19. Ca să-ți ții părinții-n viață, dă-ți și pâinea
de la gură,
asta fie-ți cea mai sfântă
și-mplinită-nvățătură.
20. Când un câine te ajută să treci apa, - nu-ntreba
dacă-i alb sau dacă-i negru,
dacă e râios sau ba...
Când un om îți face bine, recunoaște-l fericit,
el ți-e binefăcătorul - chiar când e de toți hulit.
21. Chiar și-atunci când ar fi-n lume
numai aur pe-orice drum
omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.
22. Faceți bine unor ziduri, - și-o s-aveți de ce vă ține,
faceți bine unor pietre - și-o s-aveți pe ce sta bine,
faceți bine-ntotdeauna și oricui în strâmtorare,
că nu știi ce bine semeni, unde-l afli - și la care.
23. Un sfat bun când îl găsești
nu-i vreun aur să-l plătești,
căci la vremea de-ncercare
nu-i un preț ca el mai mare.
24. Câinele că este câine, - linge mâna cui dă pâine,
omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui...
- Și cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amândoi?