Întâlnirea din văzduh

La pogorârea Sa-n mărire
Când tot ochiu-L va vedea,
Pe norul alb şi-n strălucire
S-aducă scumpa mântuire,
Domnul Hristos va apărea.

Pământu-ntreg, va trepida
Şi stâncile se vor desprinde,
De munţii care s-or sfărma,
În fund de mări s-or arunca
Şi-n valuri apele-i va prinde.

În dezordinea, ce s-o crea
Toti credincioşii-n siguranţă,
Cu ochii-n sus vor rămânea
Pe Domnul lor de a-L vedea
Privind la ceruri în speranţă.

Şi-n întâlnirea, din văzduh
În cerul cu fundal albastru,
Vor fi răpiţi de-acelaşi duh
Pe nori molateci ca de puf,
Salvaţi din marele dezastru.

Primiţi în sunet de cântare
De coruri sfinte, îngereşti,
Va fi întâlnirea salvatoare
Din bucuria cea mai mare,
Din înălţimi şi slăvi cereşti.

Când şapte zile vor zbura
Pân-l-acea mare de cristal,
Unde Domnu-i va ducea
Îngeri sfinţi, va-nconjura
Spre-nălţimi carul triumfal.

Şi-n cer vor primi coroane
Ca semn al marei biruinţi,
Cei răbdatori aici în cazne
Ca fierul cald între ciocane,
Ce au trecut prin suferinţi.

Şi vor intra-n sfânta cetate
În frunte fiind Domnul Isus,
Unde la toţi daruri împarte,
Având acolo drept şi parte
Prin jertfa sfântă ce-a adus.

Flavius Laurian Duverna
24 octombrie 2006