O, mamă! Din ce lume eşti venită
Să naşti şi fii şi fiice cu durere?
Leoaică eşti şi dulce sunamită
Aşa cum rostuirea vieţii cere.

O, mamă! Din ce sfere-ai fost trimisă?
Tu dai valoare unui pumn de tină,
Îţi verşi sudoarea trudei pe abscisă
Udând lăstari cu lacrimă divină.

O, mamă! din ce vis cobori anume?
În vas de lut iubire din Iubire,
Cu mângâierile cereşti în palme,
Pomadă, leacuri de tămăduire.

O, mamă! Din ce raze eşti ţesută,
În ce urzeală ţi-ai bătut durerea?
Îţi e privirea blândă ca de ciută
Şi glasul tău mai dulce decât mierea.

O, mamă, mamă! Jertfă legănată,
Arsă de tot pe-ale vieţii altare,
Miresmă de crin şi de pâine coaptă,
Elixir din teascul florilor rare.

O, mama mea, frântura mea de rai!
Am reţinut o clipă să nu curgă,
Aceea când la piept mă legănai
Şi-mi fredonai cântarea demiurgă.

O, măicuţă dragă, scumpă mama mea!
Te-a chemat Domnul să te-ntorci Acasă,
Ca un râu de munte-mi curge lacrima
Râvnind să-ţi prind buchetul de Mireasă.