Numai Tu dai mângâierea şi alini în trup durerea,
Dai speranțe celor care, trec ades prin încercare,
Doar prin Tine găsim pace, pui Cuvânt în cel ce tace
Şi în duh de carne, Duhul, în priviri și-n gând văzduhul,

Lacrimile multe, grele, Tu le-ai înălțat la stele,
Iar poverile din spate, Tu ni le-ai luat pe toate,
Le-ai lăsat la Golgota, şi ai luat asupra Ta
Vina noastră, Domnul meu, să ne-mpaci cu Dumnezeu!

Tu, de-acolo din mărire, ne-ai trimis a Ta iubire!
Dragostea nepieritoare, ne dă har, ne dă valoare,
Ne-ai făcut prin înfiere, Fii Tăi, ce mângâiere!
Cum să nu fim fericiți, când ne ştim așa iubiți?

Cercetați, vrem Doamne, Tată, cu-o trăire devotată,
Să-Ți slujim cu bucurie, să-Ți dăm slavă numai Ție,
Iar noi, mai smeriți acum, vrem s-alegem al Tău drum,
Calea-ngustă să ne fie, un imbold spre veşnicie.

Gândul ăsta mă-nfioară, eşti şi-n Duh şi în afară,
Ești în cer şi pe pământ, Doamne, cât ești Tu de sfânt!
Să reverşi balsam, Te rog, peste orb, peste olog,
Dă-le Doamne crez, să știe, că Tu eşti Cel ce-o să vie!

Şi așa, cu mic, cu mare, să trăim în ascultare,
Să căutăm a face bine, să Te onorăm pe Tine,
Iar atunci când ne e greu, s-alergăm la Dumnezeu,
Pacea Lui să ne cuprindă, duhu-n noi să Îl aprindă,

Să primim puteri o mie, gând curat și bucurie,
Ca să știe lumea toată ce suntem, ce-am fost odată!
Dragii mei, nu întârziați, cu Domnul vă împăcați,
Căci nădejdea mântuirii, este culmea fericirii!

24/01/2020, Barcelona- Lucica Boltasu