Inimă și izvoare
Inima ta poartă izvoare
De apă dulce ori amară.
Inima e o uriașă grădină
Plină cu grâu sau neghină.
Inima e o carte deschisă,
Unde ții jurnalul de viață.
Inima poate ascunde iubire
Sau e plină de ură și fiere.
Inima poate să fie ca piatra
Sau locul unde-i vie speranța.
Inima-i bagaj de gânduri divine
Sau cloacă și scursuri de rușine.
Doamne, dă-mi o inimă nouă,
Zidește în mine o inimă curată.
Fă-o un izvor de apă cristalină,
Din ea să curgă Viața Ta divină.
Simion Ioanăș