Noi nu suntem stăpâni pe viață
Și nici finalul ei nu-l știm,
Căci în al timpului imperiu
Acum trăim... acum murim!

Am tot crezut că-n pumnii noștri
Tot vom putea păstra ceva
Din zile, ore sau secunde,
Ca să le avem... pentru cândva.

Dar însă, iată, cad sub glie
Nu doar bătrâni, ci și copii,
Ca înțeleasă să ne fie
O lecție cât vom trăi:

Suntem toți trecători, e sigur!
Dar cu atât cât ni s-a dat,
Ce bine ar fi, cât ne privește,
Să-ncepem să trăim curat,

Cu vorbă bună, gând de pace,
Având nădejde-n orice greu
Și compasiune pentru semeni
Dar și credință-n Dumnezeu.