Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos,
atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii.
1 Corinteni 15:19


Dați-mi ceva, cerșea ologul
la poarta Templului zăcând.
Dați-mi ceva să-mi duc amarul
mai liniștit, nu tot gemând.

Așa, Isus, în rugăciune
și eu Te imploram cândva:
”Tu, Cel ce ții întreaga lume,
îndură-Te și dă-mi ceva!”

Ceream uneori sănătate,
alteori pace, ori putere,
ori să deschizi uși încuiate,
uneori doar o mângâiere,

ajuns la capătul puterii,
la vreo răscruce rătăcit...
ceream puterea Învierii
să-mi schimbe traiul răzvrătit.

Căci mă vedeam că-s împietrit,
abia credeam în rezolvare.
Nu acceptam că sunt iubit
c-o dragoste nepieritoare.

Cum m-ai uimit când mi-ai răspuns
mereu cu-atâta bunătate.
Chiar cu nuiaua m-ai condus
din dragoste, pentru dreptate.

Acum nu-mi mai doresc ceva
din harul ce mi-ai pregătit;
vreau tot, întreagă voia Ta,
m-ai cucerit, Mire iubit!