Nu-i nimic mai frumos și ziditor
Precum Cuvântul Tău, Cel roditor,
Nu e soare fără nor
Nu e lacrimă fără de dor
Nu-i nimic fără de Tine,
Nu-i durere făr’ de suspine.

Nu-i credință fără fapte
Nu e viață făr’ de speranță,
Nu sunt roade foarte coapte
Făr’ de ale Tale ape-
-Vii și lucrătoare
Nu-i nimic făr’ de iertare
Atunci când vin cu sinceritate
Cu smerenie, și prin fapte
Singur mă căiesc de toate
Doar atunci, Tu, Tată, mă scapi de la pierzare.

Nu-i nimic făr’ de putință
Nu e luptă făr’ de biruință
Nu e nimic mai călduros
Precum e Duhul Tău Cel Sfânt
Ce mă spală în prisos
Mă-ntarește pe a mea cale,
Atunci doar, prin a Ta îndurare
Prin a Ta milă și răbdare
Mă îndemni să mă grăbesc,
Să mă-ndrept spre pocăință
Doar atunci, Tu Tată, mă scapi de la pierzare.

Nu-i nimic mai dureros
Ca atunci când Duhul Tău dispare,
Nu-i nimic mai friguros
Pe când mă aflu în îndepărtare
De prezența Ta, Isuse
N-am decât o întrebare:
Oare, câte Tată drag, mai poți duce Tu oare?

AMIN AMIN AMIN