De-atâtea ori am fost descurajat,
Mă vedeam slab şi fără de putere,
Cu sufletul plângând, împovărat,
La Dumnezeul meu am alergat,
La El am găsit dulce mângâiere.
La El am alergat plin de speranţă,
Şi printre lacrimi I-am spus offul meu,
M-a ascultat, mi-a adus siguranţă,
O linişte şi dulce ambianţă,
Mi-a spus cu drag: Sunt Dumnezeul tău!
Mi-a adus pace, linişte deplină,
Mi-a luat povara ce mă apăsa,
În jurul meu a răspândit lumină,
Şi viaţa mea a devenit senină,
Tot ce-a fost greu a luat asupra Sa.
Mă-ncred în El în orice zi şi ceas,
Vreau să-I urmez doar Lui în curăţie,
În timpul scurt, atât cât a rămas,
Căci viaţa pe pamânt e un popas,
Astăzi, aici, şi mâine-n veşnicie.
Amin!