Se chinuie condeiul să scrijelească slova,
Pe coala de hârtie, spunând despre Yehova,
Se opinteşte tare, căutând cuvinte sfinte,
În născocirea minții ce "nu prea are minte".

Silabisind, mai iese ici-colo câte-o rimă,
Ce în obscuritate, ea pare chiar sublimă,
Dar cercetând de-aproape, nu-i har şi nici valoare,
Ci-i doar o schingiuire, nimic din ce se pare!

Şi vezi atâtea like-uri pentru o nulitate,
Pupici, emoticoane, mai că "te dau pe spate",
Te miri de afluență, de vizite, de-amin-uri,
Dar, reflectând mai bine, te năpădesc suspinuri!

Nimic despre trăire, despre înțelepciune,
Ce poate ca să facă din cel necopt, minune,
Nimic despre smerenie, ci doar despre-nălțare,
Cine şi cât "produce" şi care e mai mare!

O, unde eşti Tu, Doamne, în toată ecuația,
Când astfel de "creații", Îți murdăresc creația?
Parcă lucrează-n fabrici, muncă remunerată,
Nu să-Ți aducă slavă, cum se făcea odată!

Revarsă-Ți bunătatea peste aceia care,
Din vise fac să iasă povești, la întâmplare,
S-au înmulțit poeții ce nu prea știu a scrie,
Dar care-aşteaptă lauri aici, şi-n veșnicie!

Îmbărbătează Tată, pe cei ce-s în spărtură,
Dă-le cuvinte sfinte, cu har şi cu măsură,
Să nu se târguiască în clipa de-ncercare,
Neînsemnați să fie, Tu, Doamne, tot mai mare!

Căci înălțarea vine tiptil, fără de frică
Şi-apare-nfumurarea, care pe om îl strică,
Apar rime stâlcite şi texte agramate,
Ce n-aduc cinste celor ce le vor publicate!

Nu vă-nşelați prieteni, sunt daruri şi se ştie,
De nu-i înțelepciune, putem avea o mie,
Să cântărim mai bine de ce suntem în stare,
Să cerem pentru toate deplină cumpătare!

Astfel, putem așterne note pe partitură
Și versuri şi cântare să fie cu măsură,
Mai bine-o rugăciune cu milă și iertare,
Binecuvântă, Doamne, o astfel de-nchinare!

29/01/2020, Barcelona- Lucica Boltasu