Să plângi cu plâns de bucurie
Ce e mai sfânt și poate neînțeles?
Se poate oare să mai fie
O mângâiere dulce de-acest fel?

Să vezi prin Duhul Sfânt clipa plecării
De-aici de pe pământ, un paradis
Când ochii luminați prin ai credinței stare
Deschis-au orizontul păcii veșnice, în cer

Să vezi prin lacrimi gratitudini, consolare
Și desfătări prin mii de mulțumiri
Că poți trăi nu pentru tin’, fără valoare,
Ci pe-ale Domnului poteci croite, spre slăvi, etern

Ce clipe magistral-divine, momente petrecute parcă-n rai
Transpus prin cãi de om neînțelese,
Ce duc spre pragul nemuririi, al veșniciei sfânt locaș.