Mă doare...
Alexandrina Tulics, album: Splendori

Mă doare-apusul în mijlocul zilei,
Lacrima celui ce nu poate s-o plângă,
Piatra pusă pe gura fântânii,
Ruga rândunicii cu aripa frântă.

Mă doare suspinul tatălui
În biserica goală,
Casa părăsită de cei legănati,
Pâinea neîmpărțită
Celor iubiti și ținuți în poală.

Mă doare stânca uscată
Ce-n buluci
Apa curgea altădată,
Poteca spre casă de unii uitată.

Mă doare fuiorul netors,
De mâna departe plecată
Și rugul trandafirilor arși
Cu fața roșie altădată.

Mă doare aeru-n noi speriat,
De ciumi venite de-afară,
Și lipsa cârdului de cocori
Ce-i așteptat în primăvară.

Mă doare demult țara mea,
Cu fețe de bătrâni arși în soare,
În fața pământului aplecați,
Ca-n fața unei icoane.

Mă doare tot ce-am iubit:
Păduri duse dincol' de hotare,
Casa cu ștergar primenit,
Ca-n ziua de sărbătoare.

Mă doare...
Plâng înfundat și mocnit,
Când văd că tot ce-a fost bun,
Nu mai zâmbește spre soare.

februarie 2020-Delafield