Fericiți acei ce rabdă


De simți că ești căzut, nu poți vedea înainte
Și-n minte parcă-ți stau o mie de cuvinte
Tu taci, nimic nu spune, du-te smerit la cruce
Povara nu o porți tu, ci Isus, El o duce.

De-ar fi făptura ta zdrobită, fărâmă cu fărâmă
Și de un gând viclean te-ncearcă să te uiți în urmă
Tu să nu-l crezi, uită-te n sus și strigă cât mai tare
Să poți primi balsam ceresc, alin și vindecare.

De ești trădat și multe vorbe se-nfig ca un cuțit
Și cel ce sta cu tin' la masă, acela te-a rănit
Cu dragoste, prin Duhul Sfânt rostește-i binecuvântare
Prin bine se învinge răul chiar când durerea-i mare.

De rana ta prea tare doare și nu mai ai speranță
Și de cu greu ființa ta se zbate pentru viață
Adu-ți aminte că Isus mulțimi a vindecat
Și azi e viu, și azi puterea Sa te ridică din pat.

De întristarea te-a cuprins și nu mai poți zâmbi
La multele întrebări ce ai, răspunsul nu îl știi,
Nu căuta să înțelegi de ce se-ntâmplă toate
Încrede-te în Dumnezeu, în beznă și în noapte.

De-ai vrea viața ta s-o schimbi cu una mai ușoară,
Te uiți cu jind la cei ce-s răi, care trăiesc afară
Amintește-ți că nu primești mai mult decât poți duce,
Și prin Isus biruitor vei duce a ta cruce.

Dacă te lupți dezamăgit că ai greșit din nou
Și-auzi din umbră doar minciuna și șoapta celui rău
Așează-te cu îndrăzneală în fața tronului ceresc
Că cei smeriți capătă har și-n nevoie biruiesc.

De toate astea le-ai trăit și multe peste ele
De ești adesea obosit de toate și-n durere
Tu de Isus să-ți amintești ca de Om al durerii
Că fericiți sunt cei ce rabdă în clipele-ncercării.

Amin