De când e creat pământul

De când e creat pământul oamenii au căutat să înăbușe adevărul și Cuvântul cel curat
Necinstind pe Creatorul, s-au fălit că-s înțelepți și astfel au înnebunit
Să se închine făpturii; cel rău i-a ademenit.

Şi poporul cel ales pe Domnul a mâniat
Când Moise a zăbovit, la vițel s-au închinat
Moise, la fel ca Isus, pentru ei a mijlocit
Și-au primit noile table și-un legământ reînnoit.

Câți viței de aur astăzi se mai găsesc în popor
Câți le spun" bine-ai venit" în vieți și casele lor
Este încă timp de har, timp să scoatem tot afară
Și la tronul Său de har să cerem putere iară.

Azi, a progresat știința pe nedrept numită aşa
Oamenii să-nlocuiască pe Creatorul ar vrea
Şi negându-L pe Acela ce e dătător al vieții,
Caută în van săracii, elixirul tinereții.

Domnul Se uită de sus și râde de ei bieții
Cum nu Îl vor pe Isus care e Cuvântul vieții,
Pe El, ce are izvorul înțelepciunii întregi,
Desluşit se vede-n toate oriunde pe unde mergi.

N-au nici o justificare că au ales necredința
Și nu recunosc pe-Acela ce-are-n mâna Lui ființa
Nu vor să își recunoască prea rușinoasa lor stare
Și-n desfrânări de tot felul vor s-atragă pe oricare.

Este -o zi când va veni clipa marii judecăți
Vor fi date atunci pe față îngâmfări și nedreptăți,
Înaintea Celui Sfânt cine îi va apăra?
Vor fi condamnați pe veci, departe de Fața Sa.

Cuvântul e scris de veacuri, mai actual ca oricând
Ce descrie starea lumii, orbirea ce-i pe pământ.
Trăim apogeul vremii, păcatu-i la rang de cinste
Când numesc binele rău și răul îl numesc bine.

Tot mai multe țări în lume, neagă acum pe Cel Preaînalt
Și își clădesc idei false cum că n-ar exista iad.
Teorii, religii multe ce proclamă un fals Isus
Și atâtea căi ușoare ce par că duc toate sus.

Una singură e Calea, prin Isus se poate -afla
Una singură e Ușa, totdeauna a fost așa.
Orișicâte căi în lume ar părea că pot fi bune,
Adevărată-i aceea ce te desparte de lume.

Nu-i un alt nume sub ceruri prin care să fii salvat
În Isus doar e salvare și iertare de păcat,
Nici o altă asemănare, reguli, datini omenești,
Nu vor putea ca să ducă sus, în slăvile cerești.

Tu, om al lui Dumnezeu, ce ai aflat
Adevărul, Calea și Viața ta, pe Isus Mântuitorul.
În acest tumult al lumii cu atâtea mii de credinți,
Veghează cu toți aceia ce prin har au fost sfințiți
Şi rămâi pe calea-ngustă ce-au pornit primii părinți.

Noe, Avraam, Isaac și Iacov, apoi Pavel și Ioan
Au trasat cu zel cărarea ce-a trecut de mii de ani
În atâtea prigoniri şi uneltiri ce-au venit
Ei au rezistat în Domnul și nimic nu i-a clintit.

În această Cale sfântă să rămânem azi și noi
Chiar de mulți disprețuiesc și aruncă cu noroi,
Să privim ca Moise odată răsplătirea ce-i 'nainte,
Netrecând peste ce-a scris în Cuvânt, Bunul Părinte.

Să venim cu umilință şi-adâncă sinceritate,
Să trăim o pocăință și în vorbe și în fapte.
Domnul Isus azi Se-ndură și de mine, și de tine,
Și ar vrea ca-n ziua sfântă curați să ne ia la Sine.



Amin.