Se-aude trâmbița din urmă

Se-aude trâmbița din urmă, curând cum sună -n depărtări,
Isus răpește mica turmă ce stă în sfinte așteptări.
E timpul marilor alegeri, pe scena lumii-s pregătiri,
E forfotă pe-ntreg pământul, pentru creștini vin uneltiri.

O falsă pace se promite, o liniște ce prevestește,
Furtuna ce n-a fost vreodată, necazul mare se numește.
Omul în tot ce-i definit e urcat pe piedestal
Și tot mai mare e lucrarea și-nverşunarea lui Satan.

Știe că a-nceput deja numărătoarea-n sens invers,
Că nu e mult și va veni Isus să-Şi ia poporu-ales,
Și ca un leu în cuști, răcnește să-nghită pe cine mai poate,
Pe cei creștini din pântece de ar putea i-ar da la moarte.

Dar toți acei ce cu Isus sfânt legământ au încheiat,
De puterea Lui cea mare ei sunt păziți în lung și-n lat.
Pretutindeni, pe-ntinsu' acesta, aleșii Lui sunt ocrotiți
Cei ce de ei se vor atinge de Domnul fi-vor nimiciți.

Sfârșitul vremii e acuma, al istoriei ultim ceas
Isus înștiințează turma, prea puțin timp a mai rămas.
Curând dureri vor fi uitate și tot ce-aici am îndurat,
În bucurii nenumărate în ceruri s-or fi transformat.

Dar până-atunci, când sărbătoarea, va începe în ritm ceresc
Să aşteptăm cu teamă sfântă pe Mielul cel dumnezeiesc.
Curând sfârși-vei alergarea, popor de El răscumpărat
Vei vedea atunci față-n față pe-Acel ce-i singur Înviat.

Și fericirea ce de mult în fierbinți lacrimi o aștepți
O vei trăi pe plaiul sfânt, tu, turmă mică ce-L aștepți.
Dar până-atunci păstrează -ți haina neîntinată de păcat
Să fii Mireasa lui Isus ce-n al Lui sânge te-a spălat.

Fii pregătită -n orice vreme, credința ta s-o dovedești
Chiar de va trebui vreodată, viața ta s-o dăruiești.
Pentru Isus, nu-i preț prea mare, niciun efort nu e prea mult
El prețul lumii-ntregi plătit-a când a băut paharul crunt.

Deci, să nu-ți pară greu acuma nimic din ce Cuvânt-ți cere
Că Duhul Sfânt, Mângâietorul ne-a mângâia cu-a Lui putere.
E timpul marilor trimiteri, când numărul se va-mplini
Și toți ce L-au mărturisit prin Duhul Sfânt vor birui.

Deci, să nu dăm acum 'napoi când totul stă să se sfârșească,
Să fim mai tari ca niciodată în dulcea credință cerească,
Călcând pe urmele lui Pavel și a suitei de creștini
Ce prin puteri de sus venite semănat-au lacrimi între spini.

Ei nu și-au aplecat genunchii în fața atâtor zei baali
Înălțând spre ceruri ochii ca Ștefan ei rămas-au tari.
Chiar de pietre loveau puternic și-n jur vedeau numai dispreț,
Nimic nu le-a oprit credința și au plătit cu-al vieții preț.

Să rămânem în gându' acesta ce era și -n Domnul Isus,
Ascultarea de Cel Veşnic, aceasta ne va duce sus.
Oricât vom îndura aicea pentru al nostru Domn iubit,
Nimic nu fi-va îndeajuns pentru prețul ce L-a plătit.

Fericiți sunt acei ce rabdă și pentru El stau în picioare,
Vor vedea a Tatălui slavă și Mielului vor da onoare,
Vor fi încununați de Domnul în bucurii neasemuite,
Și toate lacrimile lor vor fi de Sfântul răsplătite.

Se-aude trâmbița din urmă, curând cum sună-n depărtări,
Isus răpește mica turmă s-o ia spre divinele zări.
E forfotă pe scena lumii, pentru sfârșit e totul gata,
Poporul lui Isus ce-aşteaptă într-un glas strigă: Maranata.

Maranata.
Amin