Mintea mea s-a luminat!
Stau cu Tine și vorbesc,
Tatăl meu cel bun și sfânt,
Totul Îți mărturisesc,
Îți spun cel mai intim gând...
Gânduri rele, tăinuite
Ce-n inimă le purtam,
Și fapte nesocotite,
Cu care eu mă mândream...
Cu mintea mea neînțeleaptă,
Mă vedeam deștept, măreț...
Nu vedeam ce mă așteaptă:
De la semeni, doar dispreț.
Nimeni nu-mi spunea în față
Despre mine, ce credea...
Iar să-mi dea câte-o povață,
Nimenea, nu cuteza.
Să trăiesc de capul meu,
Îmi părea că-i foarte bine;
Făceam doar ce credeam eu,
Nu-Ți ceream să fii cu mine.
Dar odată, am înțeles
Și totul s-a prăbușit...
Eu pe Tine Te-am ales,
Drag Mântuitor iubit.
Mintea mea s-a luminat
Duhul Tău Sfânt mi-a vorbit.
Parca un văl mi s-a luat
Altfel, totul am privit.
Și apoi, m-am rușinat
De nesăbuința mea...
Căci mereu Te-am supărat,
N-am prețuit jertfa Ta.
Domnul meu, Te socotesc,
Fără Tine n-aș putea,
Tuturor eu Te vestesc,
Vorbesc de venirea Ta.
De iubirea Ta cea mare,
Le spun la toți să înțeleagă,
Că ești plin de îndurare
Calea dreaptă, s-o aleagă!
Amin
Câmpia Turzii, 7 februarie 2020