Dragă surioară,

E ziua ta... Decembrie sfârșește,
În mintea mea e-un amalgam de gânduri...
Încerc să-ți scriu, dar versul meu pălește,
Că nu știu cum se scrie românește
Tăcerea unui “nod” ce se oprește
Și-nghit în sec în spațiul dintre rânduri...

E ziua ta... prezența ta-mi lipsește
Și felul tău specific de a fi...
Dar draga mea, eu te cuprind frățește!
Tu știi că inima din mine te iubește,
Se roagă pentru tine și-ți dorește
Tot ce te poate-n viață împlini!

Parcă aș vrea să-ncapă-ntr-o urare,
Tot binele pe care ți-l doresc,
Toate-amintirile din departare,
Cu seri de râs și de comunicare,
Dar vai, nu pot... ceva în mine doare...
Simt că mi-i dor și simt că te iubesc...

Simt că-i ceva... și-acel CEVA ne leagă
Oriunde-am fi în lumea asta mare!
Avem același sânge, soră dragă,
Și doi părinți ce pentru noi se roagă
Și alții n-ar putea să mă-nțeleagă,
De ce scriind, un nod în gât mi-apare...

28.12. 2019, Vancouver, WA