V-am sărutat adesea cu gândul și cu dorul,

V-am sărutat cu ploaia, cu stelele, cu cerul...

V-am sărutat pe toți cu dorurile-mi multe

Și-am plâns încet, cum plânge un izvoraș de munte...

Să nu-ntrebați “de ce?” — Nu știu, nu am cuvinte,

Căci dragostea și dorul e-n suflet, nu în minte.

Am adormit și-aseară cu-o lacrimă răzleață,

Dar m-am trezit când “Puiu” m-a sărutat pe față,

Căci iarăși se făcuse o altă dimineață...

Cu-a lui iubire mare și-a voastră mângâiere,

Cu-a Cerului speranța și-a Domnului veghere,

Mi-i iarăși dragă ziua și iarăși prind putere

Și dincolo de dor, de frământări, de toate,

Vă port în rugăciune, cât inima îmi bate!


19.09. 2019, Vancouver, WA