Vrednici în vrednicia Lui!

Vrednic e lucrătorul de pâinea ostenelii lui... și acel ce luptă de oblojiri și biruință... de odihnă, acel ce-ajunge în vârf de grui... și cel făr’ de vicleșug, de-a Domnului credință.

Vrednic e acel ce ancora ridică de o mare liniștită... și beduinul în pustiu, de petecul de oază... . acel ce e la strâmtorare de cureaua mai slăbită... și cel ce în Duh trăiește - de acoperământ și pază.

Vrednic e de sapă cineva, de-ale fântânilor izvoare...
Să strângă în teasc, acel ce a sădit o vie... merituos, cum plajele de mângâieri de soare... și sufletul în nădejdi - de har și bucurie.

Vrednic e căutătorul, de împlinire în găsire... iar de ai spășit, din nou de frunte luminată... vrednic e solul păcii de-a inimii primire... și cel ce adâncește slova, de viața modelată.

În vrednicia ta și a ta multă sudoare... vei dobândi la rezultate și bogății mereu... dar nici un merit din astă lume, nu are asemănare... și nici o bogăție ca să îți fie, la fel ca Dumnezeu!

Acolo pe Golgota, El S-a făcut pe Sine vrednic... de hulă și blestem, de chin și osândire... Și-a ars
în întregime și n-a rămas nimic... ca tu să fii învrednicit în jertfă, cu forță și iubire!

Și când privești la anii de plugărie în ogor... și când aduni la binecuvântări cu brațul ori cu carul... ieși și stai, cu dragostea de vorbă în pridvor... Și mulțumește-I că a urcat în locul tău, Calvarul.

Că astă vrednicie, ți-a fost edenic hărăzită... și moartea de pe urmă, cu toată grozăvia ei... da, fost-a cu merite depline, de Mielul Sfânt plătită... . ca vrednicia Lui să fie în tine, trecută cu temei!
Amin!