Când te duci de pe pământ,
pleci sărac, fără avere!


Nu mai strânge dragul meu
Tot ce poți în astă lume,
Și nu mai trudi din greu
Căci tot de tine, rămâne.

Când te duci de pe pământ,
Pleci sărac, fără avere,
Te duci neîmpăcat în gând,
Bolnav și plin de durere...

Te duci cu păreri de rău
Căci rămân toate de tine...
Singur, fără Dumnezeu
Cu teamă și cu rușine.

Căci atâta ai trudit
Ca să fii bogat, avut,
Zi și noapte ai muncit
Cont de Domnul, n-ai ținut.

N-a contat decât averea
Ce-ai putut s-o dobândești,
Ai răbdat ocări, durerea,
Supărările lumești,

Să te vezi bogat în toate
Mândru, de ce-ai câștigat;
Însă vezi, Domnul socoate
Ce e drept, corect, curat.

Astăzi pleci fără nimic,
Tot ce ai, aici rămâne.
Azi ești omul cel mai mic,
Vei primi ce se cuvine.

Căci în fața Lui vei sta,
Judecata vei primi,
Și după inima ta,
Domnul tău va hotărî.

Să fii drept și chibzuit,
Renunță la lăcomie,
Ca să nu fii pedepsit,
Iadul, casa ta să fie.

Viața e atât de scurtă...
Câțiva zeci de ani trăim,
Să avem iubire multă
Cerul să îl stăpânim!


Amin

Câmpia Turzii, 9 februarie 2020