Vino acasă, fiu pierdut!

Ce cauți, suflete iertat în lumea unui ieftin teatru,
Cu măști de clovn și bal mascat și cu Mamona împăratul?
De ce privești poftind la cioburi, la strălucirea trecătoare
Unde lupii pândesc la colțuri să-nhațe pierdute mioare?


Ce cauți tu, oaia găsită odată de Păstorul Tău,
În lumea largă rătăcită, să vrei din hrana celui rău?
Doar amăgire și durere, pășunea străină îți aduce
Iarba ei amară piere și ea nu te duce la cruce.


De ce dorești nelegiuirea să o unești cu ce e sfânt,
Și poftești la deșertăciunea care va trece ca un gând?
Ești pe pășuni de întuneric, cu umbre negre înspre moarte
Unde nu-i Adevărul veșnic, nici Cuvântul din Sfânta carte.


Ce cauți în aceste locuri de praf și hățișuri murdare,
De râs amar, chefuri și jocuri, de dezgolire și îmbuibare?
De ce ai părăsit pășunea Împărăției Celui Sfânt,
Unde îți găseai bucuria și pacea în Duhul lui Cel Sfânt?


Nu știi că prințul ce domnește - stăpânitorul mincinos
El înşeală și prăpădeşte și n-are nimic în Hristos?
Pârâşul sufletelor sfinte ce caută mereu prilej
Ca oaia ce nu ia aminte s-o prindă în al lui vârtej.


Întoarce-te azi la Izvorul cu apa bună, cristalină,
Și vino iarăși la Păstorul de la Pășunea de lumină,
Să afli drumul către cruce, unde poți primi iertare,
Să mergi pe calea care duce înspre plaiuri nemuritoare.

Amin.

1 august 2019
19:33

Luca 10:11-32
Ioan 10:10
Apocalipsa 12:10