Au suferit prea mult martirii
Să mergem la altar râzând,
Să facem glume, chiar și bancuri,
Pe seama sfântului Cuvânt.

A suferit prea mult Stăpânul,
Pentru făptura ce-a creat;
A suferit, și din iubire,
Pe cruce, Iartă-i, a strigat.

Au râs destul de El dușmanii
Când L-au văzut pe cruce, sus,
Batjocorit și plin de sânge;
El, niciodată nu a râs.

Dacă nu simți înfiorări
Atunci când treci pe la altar,
De râs ești plin, n-ai remușcări,
Să știi, că jertfa-i în zadar.

Dacă aștepți să vină omul
Ca să te facă fericit,
Și-n predică nu este Domnul,
Nu pleci acasă mântuit.

Nu te lăsa de oameni dus,
De glume sau de flecării,
Privește țintă la Isus,
Cu El vei merge-n veșnicii.