Când vei fi din nou la bine,
Să nu uiți de Dumnezeu,
Cum mereu a fost cu tine,
Când ți-a fost ție mai greu!
Să nu uiți că-n clipa-n care,
Către ceruri ai strigat,
El, cu brațul Său cel tare
Din necazuri te-a scăpat!
Să nu uiți de jertfa sfântă
Ce cu Tatăl te-a-mpăcat,
De iubirea cea adâncă
A Fiului Său junghiat!
Să nu uiți că răzvrătirea,
Ți s-a șters cu un burete,
Căci nu ți-a dorit pieirea
Cel Care, oricând te vede!
Să nu uiți că Salvatorul,
A păcatelor povară,
Într-o mare a uitării
Le-a zvârlit, ca să dispară!
Să nu uiți c-ai fost odată
Un fiu rău, risipitor,
Dar c-o dragoste de Tată,
Te-a primit al tău Păstor!
Când vei fi din nou la bine,
Să nu uiți c-ai fi murit
Dacă Domnul din mărire,
Înspre tin' n-ar fi privit!
Să nu uiți deci, niciodată,
Cum din groapă te-a salvat,
Mâna sfântului Tău Tată:
Mulțumeste-I necurmat!