Pe ultimul drum
Doar niște scânduri împletite
În jurul trupului sleit
Și suflete neliniștite
Părea că te-ar fi însoțit
Spre locul recilor morminte.
În zare-o lume întristată
Și cugete ce-au amorțit,
Că întreaga minții judecată
S-a întunecat și-amuțit,
Văzându-te în vecii plecată!
Dar când tumultul de durere
Rodea în inima înfrântă,
În duh venea o mângâiere
A Celui ce binecuvântă
Cu a Sa lumină și Putere.
Nici logică nici cunoștință
Nu se putea găsi în noi
Dar se găsea recunoștință
Și crez că-n Ziua de apoi
Ne-om întâlni în biruință!
Doar niște scânduri împletite
În jurul trupului sleit
Și suflete neliniștite
Părea că te-ar fi însoțit
Spre locul recilor morminte...
Așa părea, dar nicidecum
N-a fost doar ceia ce vedeam
Căci pe acest din urmă drum
Prezența Domnului simțeam
Cu noi, la fel ca și acum!
16/02/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Tin sa va aduc la cunostinta ca fica mea si familia ei au facut botezul sunt credinciosi il iubesc pe Domnul eu multumesc Domnului ca va dat harul de a scrie asa fica mea si familia sau intors la Dumnezeu deci si o poiezie poate fi o trezire la fel cum o cantare o predica Domnul sa va binecuvinteze cu viata vesnica