Doamne... oare nu vezi Tu câte lacrimi și durere
Mustesc astăzi pe pământ? Nu vezi dragostea cum piere?
Frați se luptă între ei pentr-un petec de pământ
Iar copiii pleacă-n lume și uită de tot ce-i sfânt!
Se cutremură pământul și oceanele vuiesc
Vin furtuni ce-n calea lor nimicesc tot ce-ntâlnesc
Și se iscă Doamne boli ce nu-și află vindecare
Și mor oameni fără număr... și e teama așa mare...
Chiar și vremea s-a schimbat: iarna nu mai sunt zăpezi
Vara cerul nu dă ploaie... oare nu auzi? nu vezi?
Așa rău Te-ai supărat că nu-Ți pasă... nu Te doare
Să vezi cum ai Tăi copii rătăcesc pierduți sub soare?
Știu, adesea Ți-am greșit... am fost lacomi... am cârtit
Nu ne-am mulțumit cu gândul că mereu Tu ne-ai iubit
Ci am vrut mereu mai mult... și mai mult am alergat
Și în nebunia noastră banul l-am încoronat
Dar acum la poala crucii ne întoarcem... ne căim
Pe genunchi cu umilință vrem pe placul Tău să fim
Te rugăm Părinte sfânt ne mai iartă încă-o dată
Și fă viața să ne fie iarăși binecuvântată!

Vulcan-17-02-2020
Mary