De lacrimi ți-e burduful plin


De lacrimi ți-e burduful plin și de tristețe amară
Nimic nu înțelegi deplin din tot ce te-nconjoară
Ai vrea să fugi, ești copleșit de toate, și sătul
Dar Omul Crucii-ți spune: ... . Poate, nu te-ai jertfit destul.

Te străduiești prin tot ce poți, dai tot ce-ai tu mai bun
Ca să îi mulțumești pe toți, dar știi că nu-i destul
Îngenuncheat, cu pumnul strâns, trăiești dezamăgire
"Eu Duhul Meu în tine-am pus", auzi iar cu iubire.

Trăiești în cuib de viespi ce-nțeapă în inima ta ace
De răutăți, și vorba ta în sute-o vor desface
Doar să îți calce-n zborul lor și-n aripă simțirea
Și-ți spune Același Blând Păstor: "Arată-ți iar iubirea".

În drumul către veșnicii renunță tot mereu
La tot ce știi, la tot ce ești să crească Dumnezeu.
Și tu să scazi, deplin Isus să Se vadă în tine
Și cu cât rabzi, cu-atât mai mult vei semăna cu Sine.

Pe scara cerului se urcă pe treptele smeririi
Atunci în jur vei răspândi din parfumul Iubirii
În tine trăiește Hristos și eul tău e nul
Isus îți șoptește duios: " Acuma e destul!".

Amin.