Din bulb regal un prinţ, dar nu oricare,
Un ghiocel sloboade-o turmă vie
De gingăşii, miresme şi culoare
Să păşuneze raze dulci de soare
În triluit duios de ciocârlie.

Vecină cu un rai, splendoarea nouă,
Încinse în aceleaşi curcubeie,
Acelaşi cer, acelaşi har le plouă,
Printre stobori îşi împrumută rouă
Şi clipociturile din pâraie.

Îşi umple primăvara o stacană
Într-un mormânt, sub lespede de stele,
O soarbe-ncet la cina cea de taină
Pentru-nvierea într-o nouă haină,
O zână-ncununată-n floricele.

Statornică-n bing-bang-ul de aramă
Nu poate fi, crăiasa mea iubită,
Dar Primăvara veşnică mă cheamă,
Nu o morgana care se destramă
Valsând în paşi fugari pe o orbită.

Din bulb regal Un Rege, nu oricare,
Un Crin însângerat mă înveşmântă
În dulci miresme ca de Sărbătoare,
Căci s-a pornit alai de Nuntă mare,
Şi-a ales Mielul o Mireasă sfântă.