Ai fost și tu cu mine acol în Sanhedrin...
când am strigat ca niște nebuni cuprinși de ură...
Cu ochii bulbucați de gândul cel feroce și hain,
cu fruntea încruntată, cu spumele la gură!

Rostit-ai tu, cu gura mea împreună...
Să fie răstignit că a hulit pe Dumnezeu...
Deși știam prea bine că-i viclenie și miniciună,
Ai fost și tu un trădător, așa cum am fost eu? !

Ai fost și tu un plumb din biciul ce-a lovit...
Cu dinții ca și mine, ai sfâșiat pe Domnul...
Ai simțit din carnea Lui un gust de sânge înrobit?
Ai liniște în ziuă, și noaptea nu îți piere somnul?

Ai fost și tu o moleculă, din al batjocurii scuipat...
ce prelins obraznic cu scârbă peste față...
Ai fost catran de iad, de ispitiri udat...
Când triumfător strigat-am...
Hai, scapă-ți, de poți, viata? !

Ai fost un ghimpe, cu mine împletind cununună...
Înfipt adânc în fruntea ce a născut lumini...
Ai strecurat din spinul tău venin și mătrăgună...
Deasupra ochilor ce au privit senini? !


Ai fost și tu o așchie în lemnul crucii ce-a purtat...
Să apeși febril la umărul prea stors de vlagă...
Ai fost înfipt în cer, tu, munte de păcat...
Gândește dragul meu... gândește și te-ntreabă!


Ai fost și tu pe Gologota să bati în cuie...
Cu setea răzvrătirii, să dai cu foc în Dumnezeu...
Să vezi rânjind cum băutura amăruie,
N-o bea Cristos, nici la-ncercării apogeu? !

Ai fost și tu cu sulița și scut, de pază la pecete,
Cercând să Îl ții închis cu ușa de mormânt?
Ai fost străjer plătit într-una dintre cete?
Poate tu nu, dar eu acol cazut-am cu fața la pământ!

Când îngerii cu viața au călcat biruitor pe moarte...
Eu m-am uitat fricos să văd al învierii cost...
Să îmi primesc pedeapsa, sentința la păcate,
Dar condamnat eu nu eram și nici tu n-ai fost!

Și nici în zori printre măslini, pe munte în despărțire...
Nu m-am zărit, nu te-am zărit purtând în ochi pe Domnul care pleacă,
Nu, nu eram în tușa tabloului plin de iubire...
nici în aripa îngerilor, spre casă să-L petreacă!

Noi nu eram decât în fald de haină preoțească...
Și în junghierul de tâlhar la drumul mare...
Eram în ritualul gol de încredințare jidovească...
Și-n temple și-n erezii din lume spre pierzare.

Dar ne-ai privit din Cer, Stăpâne, cu harul Tău peste măsură...
Ți l-ai vărsat, văzându-ne pe toți la unison,
Că vom avea cuvânt de pocăință în inimă și gură...
Sloboade-ne Părinte! Ne scapă de stigmat, ne scapă de demon!

Și ne-ai plantat la ochii din a credinței scumpi bazare...
Să ne vedem cu Tine în viață, și-n moarte răstigniți.
Să dăm iubirii de negăsit de-acum crezare.
Ca să iubim pentru c-am fost, la Golgota iubiți!

Și apoi când vom primi ca har în viață suferința,
Să vadă în noi și alții, la ceas de cercetare...
Cum iubirea Lui, oțelește în duh nădejdea și voința,
ca să rămânem izvorul nesecat cu limpezime și răbdare.

Amin!