Învie nădejdea, se sprijină-n coate,
Se-adună ologii, aduși de ai lor,
Credința-n miracol prin aer răzbate.
Și cine e omul ce vine-n cetate
S-asculte poporul acesta distrus?
Vreun medic de seamă sau chiar vrăjitor?
Ba nu, că-n mulțimea ce-așteapt-ajutor
Sosește Isus.

S-adună săracii, lipsiții de hrană –
Sunt palizi, anemici, dar vor altceva
Și nu doar o pâine întinsă-n pomană.
De grija de mâine li-i sufletul rană,
E greu sărăcia de dus,
Dar astăzi e altfel, căci nu-i cineva
Cadouri sau haine, sau grâu să le dea,
Ci vine Isus.

În piață vin hoți și bogați necinstiți,
Femei ce-au uitat inocența
Și vin bătăușii de vin amețiți,
Cei care-și duc traiul de rele robiți,
Iar lumea-i privește de sus.
Când iată-ntr-o clipă își face prezența
Cel care-n iubire le-acordă clemența –
Chiar Domnul Isus.

Se-adună bătrâni și orfani, și femei
Târându-și a lor văduvie;
Sunt palizi la față și anii li-s grei,
Pășesc cu rușine, s-audă și ei
Nădejdea venită de sus.
Ar sta mai departe în casa pustie,
Căci nimeni nu-i cată și nimeni nu-i știe,
Dar vine Isus...

* * *
Se-aruncă podoabe și carduri, și plasme,
Se-adună cuvinte din strunele vechi;
Să spună oricine că-n ceruri sunt basme
Și doar ignoranța mai crede-n fantasme,
Creștinul se-ndreaptă supus
Spre locul în care vin îngeri perechi,
Că-n ultima vreme tot sună-n urechi
Că vine Isus.

Și-n timpul ce este, și-n timpul rămas,
Nu-s multe de spus,
Durează o clipă, o vreme și-un ceas
Și vine Isus!