Mi-a şoptit dorul de Ţară
Să îi ţin umbra în frâu
Căci se va lungi spre seară
Într-atât cât să mă doară
Şi poate va fi târziu.
Lasă dorule, s-aştepte,
Să nu-ţi fie cu necaz,
Se va coborî pe trepte
Stăvilită-n unghiuri drepte,
Pe cadranul lui Ahaz.
Ştii tu dor că-n lupta bună
Mi-eşti mereu alăturea
Şi când vom primi cunună
Va fi soarele s-apună,
Vom ajunge-n Ţara mea,
În Cetatea cu Lumină,
Fără umbre, fără-apus,
În transparenţă deplină
Din rod până-n rădăcină,
Căci Soarele e Isus.