Ce mulţi râvnesc la a Ta-mpărăţie
Să fie la dreapta Tronului sfânt,
Da-n trai nu-s o pildă de curăţie,
Nu cumva, Doamne, ca ei şi eu sunt?

‎Se ceartă-ntrebând: cine-i mai mare?
Sau … cel dintâi? Ce trist amănunt! …
‎Fără s-audă cereasca-Ți chemare,
Nu cumva, Doamne, ca ei şi eu sunt?

La fel ca Iuda pe fraţii lui vinde
Chiar dacă prețu-i meschin şi mărunt,
La blid, cu Domnul mâna-şi întinde
Nu cumva, Doamne, acela eu sunt?

Când pe nedrept Domnu-I iar judecat,
De El se dezice cu ferm jurământ,
Se spală pe mâini în pridvor ca Pilat,
Nu cumva, Doamne, acela eu sunt‎?

‎E nevăzut când Domnu-I pe cruce
‎Şi nu-L însoţeşte nici chiar la mormânt,
‎Nici vestea-nvierii la alţii nu duce,
Nu cumva, Doamne, acela eu sunt?

Cu lacrimi amare îmi văd slăbiciunea,
Mă doare că firea-mi nu pot s-o înfrunt,
‎Ai milă şi-asculta-mi, fii bun, rugăciunea:
Mă iartă, Doamne, c-acela eu sunt!

Olivia Pocol (Bâlc) – Ian 2,2019