Pentru tine a suferit,
Ca să poți fii mântuit!
Pentru tine El mult a îndurat,
Ca să poți fii eliberat.

Mult Domnul a pătimit,
Și pentru cei ce la moarte L-au osândit.
Chiar și pentru ei viața Și-a dat,
Ca sufletul lor să fie salvat.

Prin rănile care le-a avut,
Mântuire ai primit de sus!
Căci alfel, nu puteai să fi salvat,
Și cu Dumnezeu împăcat.

Dacă atât de mult te-a iubit,
Încât pentru tine S-a jertfit,
Nu crezi căci se merită îndată...
Să asculți de porunca Lui minunată?

Căci nu degeaba a pătimit,
Și pentru tine a murit!
El cu un scop viața Și-a dat,
Să fii în Raiul Lui minunat.

Acuma, dacă Domnul te-a chemat,
Prin jertfa Lui să fii salvat,
Rămâi la crucea Lui îndată,
Și așteaptă pe El să vină de Acasă.

Rămâi mereu la crucea Sa...
Și căiește-te de viața ta.
Rămâi sub protecția Domnului îndată,
Ca viața ta să fie salvată.

Iar dacă acolo vei rămânea,
Și te vei căi la crucea Sa,
Prin rănile care le-a suferit,
Poți avea intrare la Tatăl iubit.

Așa, drag credincios,
Rămâi lângă Domnul Hristos,
Rămâi lângă crucea Sa,
Și veșnicia te va aștepta.

Căci mulți, dragul meu,
Au uitat ce a făcut Dumnezeu!
Au uitat căci Isus a venit,
Ca prin El să fie mântuit.

Nu le pasă de jertfa Sa,
Și spun: Nu am nevoie de Dumnezeu acum!
Când voi îmbătrâni, îmi voi aminti odată,
De Dumnezeu în viață...

Chiar dacă Domnul le oferă salvare,
Resping chemarea de dincolo de soare.
Nu vor pe Dumnezeu,
Și jertfa Fiului Său.

Tu realizezi în viața ta,
Ce a făcut Dumnezeu pentru tine, cândva?
Cât de mult a suferit,
Și cât de mult a pătimit? ...

Realizezi căci pentru tine a suferit
Să îți ierte păcatul cumplit?
Dacă da, dragul meu...
De ce nu accepți pe Dumnezeu?

De ce spui în inima ta:
Lasă-mă cu Dumnezeu acuma!
Nu vreau să aud așa ceva,
Eu am viața mea.

Și totuși, spui că iubești pe Dumnezeu,
Dar nici măcar nu vrei să auzi de El?
Cum poți spune în inima ta:
Căci iubești pe Dumnezeu, dar nu Îl vrei acuma?

Tu spui căci știi cât a pătimit,
Și știi cum a murit,
Știi tot ce a făcut pentru tine,
Și cu toate astea nu vrei mântuire?

Să nu mai spui în viața ta,
Căci iubești pe Dumnezeu acuma!
Căci tu, minți, dragul meu...
Când spui căci iubești pe Dumnezeu.

Spui căci Îl iubești,
Dar Lui te împotrivești!
Ce fel de iubire e aceasta dragul meu?
O iubire mincinoasă din sufletul tău!

E bine să realizezi în viața ta,
Tot ce a făcut Dumnezeu atuncea!
Și să realizezi dragul meu,
Căci ce spui, să fie adevărat cuvântul tău.

Să nu te osândești tu acuma,
De cuvântul rostit de gura ta.
Să spui din toată inima ta:
Cred, Isuse, ce ai făcut atuncea!

Să dovedești lui Dumnezeu,
Căci ce spui e adevărat, dragul meu,
Ca și Dumnezeu să spună cândva:
Da, e adevărat cuvântul rostit de tine acuma.

Asta vrea Dumnezeu
De la tine acuma, dragul meu,
Căci ce spune gura ta,
Să fie adevărat acuma.

Amin