Trăim vremuri spulberate-n colb,
Sub arşiţa razei de soare;
Ne cuprinde păcatul miop,
Şi n-avem timp pentru salvare!

Străjerul s-a mutat şi el jos,
Dormind în negura uitării.
Glasul lui a tăcut, nu-i cu folos,
Pe pământ, e vremea pierzării!

Vorbeşte Domnul necurmat,
Da cine oare să asculte
Un susur blând, de izvor curat,
Când timpul pare că n-ajunge?

Ne vorbeşte universu-ntreg,
Şi-al astrelor mers cadenţat;
Īn lume nimic nu-i mai de preţ
Ca Isus Hristos ce ne-a salvat!

El e Stânca, Adevărul, Viaţă,
E Iubirea glorificată!
Astăzi, vino la sfântul izvor,
Şi mântuirea ce-a fost dată!

Amin!