1. Ea-i cel mai frumos anotimp
După trecerea iernii geroase,
Venind cu câmpuri mănoase
Când nu-i răgaz, nici răstimp
Cum se-nveşmântă între timp,
S-o vezi în straiele frumoase.

2. Marea speranţă, spre-nnoire
E şi-a omului, ca şi-a naturii,
Ce-şi schimbă scutul armurii...
Şi-n planul sfânt de mântuire
Dragostea scumpă-n Jertfire
Poate schimba starea făpturii.

3. Şi poate da, un alt sens vieţii
Sperând în sus către-apogeu,
Prin ascultări tinzând mereu
Spre zorii scumpi, ai tinereţii
Ce i-au nutrit de-a lungul vieţii
Cei ce-or trăi prin Dumnezeu.

Flavius Laurian Duverna
23 februarie, 2020