Ziua cea măreață

Va veni ziua cea măreață, când puterea pământului piere,
Cerul nemărginit și Sfânt, va trâmbița ziua sfântă de înviere.
Cum s-a profețit din vechime, nu va pieri niciun cuvânt
Atunci când va veni judecata lumii, de tot ce s-a făcut pe pământ.

Suntem o mână de țărână, ne trecem iute ca iarba-n floare.
Viața e un abur trecător, apoi, piere în neant, și iute dispare...
Ce am făcut pentru Cerul Sfânt, sau fapte murdare pe pământ?
Am fost plini de tină grea sau, am dus o viață deplină de sfânt?

Doamne, fă din țărâna aceasta un vas de cinste modelat de Tine,
Chiar de aș fi sfărâmat, măcar un ciob să fie parte și din mine,
Să am nădejdea Cerului, nădejdea sfântă, pentru eterna veșnicie,
Alături de Domnul meu Isus, în a Lui veșnică și sfântă Împărăție.

Vine ziua cea măreață când îngerii ne vor vedea în alba strălucire,
Toate oștirile cerești vor fi cuprinse de marea lor sfântă, uimire.
Se vor întreba atunci: Cine sunt? De unde vin? Îmbrăcați strălucitor?
Aceștia, vin din necazul cel mare, o ceată prigonită, un sfânt popor!

Sunt cei prigoniți în temnițe grele, merg cu ramuri de finic în mână;
Sunt acei martiri pentru Isus, având veșnicia în Împărăția Stăpână;
Sunt cei arși pe rug, cei decapitați de sabie, prin grea prigoană și ocară
De dușmani ai credinței, ai Domnului Isus, cei cu o nelegiuire murdară.

Va veni ziua cea sfântă și măreață, se va judeca după fapte cu dreptate;
Cei ce vor învia la a doua înviere, de groaza focului veșnic vor avea parte.
Cei de la prima înviere, îmbrăcați în in subțire, în straie strălucitoare,
Sunt cei neprihăniți, Mireasa Mirelui la nunta Sfântă, la marea sărbătoare.
Amin!