De-ar fi s-aud chemarea
Plecării-n veșnicie,
Glasul divin ce cheamă:
-"O, vino, fiu iubit!
N-aș mai privi în urmă,
M-aș dezlipi de valea
Cu umbre de urgie
În care-am suferit!

Aripile-mi deschise
Ce-așteaptă doar semnalul
M-ar ridica spre ceruri,
Spre scumpul porumbar,
N-aș mai privi în urmă
Ci spre sfere promise
Cu un oraș de aur
M-aș înălța, prin Har!

Dar aș putea eu, oare,
Să plec fără iubiții
Pe care-i port în suflet
Și-n rugăciuni nespus?
Nu, nicidecum! O, Doamne
Fă ca spre sfânta zare
Înaripați, cu sfinții,
Cu toți să fim, Isus!

De-ar fi s-aud chemarea
Chiar și-n această noapte
Cu toți ai Tăi, în stoluri
Cântând, m-aș ridica!
N-aș mai privi în urmă
Ci doar spre sărbătoarea
Care-n cerești acorduri
În ceruri vom avea!