De câte ori...

De câte ori, în cuget trist, mustrat m-am simțit
Când în loc de blândețe, firea mea am hrănit,
Lăstarii răutății căutau să rodească,
Strigat-am să-i oprești, să nu mă amărască.

De câte ori, Isuse și eu Te-am dat vândut
Pe timpul ce se scurse și-i fără rod trecut
Aş fi putut s-adun în el puteri în rugă
Ca-n timpul încercării prin haru-Ți să-mi ajungă.

De câte ori prin faptă, fața Ți-am întristat
Și-apoi, știind ce fac, m-am ascuns rușinat
Și-am aruncat iar vina pe cel de lângă mine
Că el e vinovatul, nu eu, bietul de mine.

De câte ori, Isuse s-ascult aş fi putut
De Duhul Tău ce-mi spune să stau umil, tăcut,
Dar firea mea, dorința, pe cruce nu le-am pus,
Greșeala ce-am făcut, poveri noi mi-a adus.

De câte ori prea multa mea lipsă de răbdare
Adus-a nu doar mie, și altora întristare
Și înaintea Ta curaj să vin, nu mai aveam
Că din nou, o, din nou, vinovat mă găseam.

De câte ori, Isuse copil și imatur
În loc să Te înalț, am căutat să fur
Slava care doar Ție, Doamne, Îți aparține
Nu m-am făcut mai mic, și Tu mare-n mine.

De câte ori prea gol de hrana Ta eram
Când în loc de Cuvânt altă pâine găseam
Și rușinat, plecam capul a neștiință,
Fiindcă nu Te cerusem cu foc și cu credință.

De câte ori cârtire am scos din gura mea,
La apele Meriba vedeam crucea-mi prea grea.
Te-am încercat Isuse, dar nu m-ai lepădat,
Ai păstrat legământul cu mine încheiat.

Azi Te cinstesc și strig "Slăvit e Domnul meu
Care-mi iartă păcatul și iar la sânul Său,
Mă strânge cu iubire, să nu mă-ngroape vina,
Și-a mea neprihănire este Isus, Lumina.

Amin.
23 iunie 2019