Mi-e inima frântă și rece
și totuși clipa tace și trece...
alături de mine ești numai Tu
chiar și atunci când eu spun: "Nu!"
Dimineața mă trezești cu o rază de soare,
deschid ochii și privesc a Ta splendoare,
îmi atingi fața cu răcoarea dimineții,
și îmi săruți fruntea cu roua frumuseții...
Dar eu tot trist, încerc să mă trezesc
și nu văd nimic din ce faci ca să am dezmierzi,
încep o nouă zi, dar tot cu gândul la ieri
trece clipa și eu ajung. . tot nicăieri!
Durerea îmi sfâșie inima, dar tac...
ești și acum aici, și am încercat
Să Te simt ca mai demult,
Dar... am uitat!
La amiază, mă-nconjori cu a soarelui căldură
și parcă simt din nou a Ta iubire, dar o lovitură
trimite din nou a mea inimă păgână
în a durerii și tristeții grea țărână... !
Deși acum pământeasca-mi fire
îmi reamintește de a lui Isus jerfire,
cum eu, prin necurmatele-mi păcate
Il judec și Il trimit din nou la moarte!
Dar ajunge, Tată, cu atâta suferință
sunt salvat de acum, prin a Ta biruință
Tu moartea ai răpus-o și-n sfârșit
pot să mă declar, Părinte, împlinit!
Împlinit, prin necurmata-Ți iubire
Iertat, prin adevarata-Ți mântuire
Fericit, prin binecuvântările cerești
Da, Tată, de azi nu mai păcătuiesc!
Promit să las păcatele deoparte
și să trăiesc de acum numai în a Ta dreptate
Viața mea pe altar Ți-o dăruiesc și știu,
că prin Iubirea Ta pot să mă declar azi al Tău fiu.