Se clatină pământul,
Dar totuși nu mă tem;
Se zguduie adâncul,
Talazuri fierb și gem!
Cuvântul se-mplinește
Cum fost-a profețit,
Necazul greu lovește
Pământul obosit!
Și totuși nu mi-e teamă,
Ci dimpotrivă, cânt!
Când totul se destramă
Tot mai puternic sunt!
Când șuieră a moarte
Vântul în jurul meu,
Eu știu că-L am aproape
Pe Domnul Dumnezeu!
De ce să-mi fie teamă,
Ce am eu de pierdut?
E poate mai de seamă
Chinul meu din trecut?
Ce importanță are
Viața pe pământ
Când veșnica splendoare
M-așteaptă-n cerul sfânt?
Sfârșitul e aproape
Mai mult ca orișicând,
Suntem deja în noapte,
Se-aud sfinții cântând!
Mie nu-mi este teamă,
N-am de pierdut defel,
Mă lasă sau mă cheamă
Când Domnul vrea, la El!