Apleacă-Ți privirea spre noi, sfinte Tată,
Te-ndură de oameni, de tot ce-ai creat,
Credința-i puțină, mai mult apostată
Şi piere pământul robit de păcat!

Privind înspre semeni, din ochi îmi curg lacrimi,
Degeaba tot caut să spun cine ești,
Cuvântul și crucea şi grelele patimi,
Sunt considerate ca simple poveşti.

Mă doare de frate, de soră, de mamă,
Căci greu își duc traiul, cuprinşi de amar,
De-ndemnul Scripturii nu vor să ia seamă,
Deşi auzit-au de marele-Ți har.

O, Doamne, ascultă a mea rugăciune
Şi bate mai tare la porțile lor,
Trezește-i din somnul ce duce-n genune
Şi dă-le Lumină, scump Mântuitor!

Mai este o vreme, puțin mai rămâne
Din timpul sortit să trăim pe pământ,
Eu spun Evanghelia s-audă oricine,
Că Tu, Doamne Sfinte veni-vei curând!

Şi-i rog să Te caute, să ceară-ndurare,
Căci iute trec anii şi nu-s mântuiți,
Le-aşează piciorul pe Stânca cea tare,
Căci numai așa pot a fi izbăviți!

Îmbracă-i Părinte în dragostea-Ți mare,
Revarsă iar harul în lutul crăpat,
Deschide-le ochii să-şi vadă-a lor stare
Şi scoate-i din starea cea rea de păcat!

În Tine îmi pun drag Isuse speranța,
Căci vreau să văd ziua în care-i sfințești,
Le umple Tu golul din inimi cu Viața,
Ca ei să-nțeleagă ce mult îi iubești!

Mai este o vreme, puțin mai rămâne
Din timpul sortit să trăim pe pământ,
Eu spun Evanghelia s-audă oricine,
Că Tu, Doamne Sfinte veni-vei curând!

Vom sta față-n față cu Domnul, Mesia,
Te afli tu gata să-ntâmpini pe Miel?
Nu sta-n nepăsare, acceptă-i solia,
Ferice de-aceia ce-s prieteni cu El!

26/02/2020, Barcelona-Lucica Boltasu