Chiar dacă n-ar fi fost în ceruri o strigare... Eu stiu că ai fi venit cu Tatăl jos la noi... . Să fiți iubiți în temere că dați iertare... chiar de noi nu întelegem a împăcării mari nevoi!

De n-ar fi fost la Betleem ocol cu iesle... din patru zări ai fi chemat în ceasul acela oi și vite... dar Te-ai născut în leagănul umilei bresle... sa fii odihnă la toți, cu sufletele istovite.

De ar fi fost Nazaretul la margine de lume... ai fi bătut la cale în colb și în pojar... . Să rămână lângă făptura Ta și nume și preunume... Isus Cristos, unicul Fiu al Marelui Tâmplar!

De nu era Iordanul apă curgătoare... ai fi adus din cer un râu cu Tine... să faci botez pilduitor prin scufundare... să împlinești deplin ce se cuvine.

De n-ar fi fost o Mare a Galileii ca amvon... din ochiul Tău ai fi vărsat o mare... să înveți a înfrunta furtunile pe om... și-n valul răzvrătit să calce pe cărare.

De nu era Ghetsimani o gradină... din frumusețea Ta făceai cu drag livadă... . Chiar de n-ar fi fost cupa cu fărădelege plină... Tu, tot ai fi lăsat lacrimi pe obraz să-Ți cadă!

De nu era Golgota un deal... Te-ai fi făcut pe Tine o colină... de n-ar fi fost Sinedriul tribunal... singur Ți-ai fi făcut din vina nostră, vină!

De nu era o cruce și nici cuie... Te-ai fi răstignit pe bolta cerului cu stele... că numai jertfa Ta arzând poate descuie... aripi de Har din colivia Legii cu rastele.

Chiar de nu ai fi promis în Cer locaș... la pieptul Tău găsim bună primire... chiar de Scriptura n-ar vorbi despre un oraș... noi știm, ești partea tuturor ce cred, ca moștenire!

Amin!