Tu m-ai primit de atâtea ori
Și m-ai privit cu îndurare,
Și-ai vrut mereu să mă-nfășori
Cu dragoste și cu iertare.

N-ai vrut ca să mă nimicești
Așa cum meritam pe drept,
Și nici n-ai vrut să mă lovești,
Ci ai așteptat să mă îndrept.

Ai stat pe margini răbdător,
Oftând la reaua mea purtare,
Bătând la ușa-mi iubitor,
O, Doamne-n bunătatea-Ți mare.

În brațe m-ai cuprins cu drag
Atunci când m-am întors la Tine,
Am plâns și Tu și eu în prag
Și-ai fost așa de bun cu mine.

Nu m-ai certat și nici mustrat,
Ci mi-ai dat haina cea mai bună,
Căci am fost mort și-am înviat
Și acum suntem iar împreună.

Trăiesc cu Tine sărbătoarea
Așa cum nici n-aș fi crezut,
Te laud căci mi-ai adus salvarea
Când mă credeam deplin pierdut.