Ce adâncă e durerea
Când păcatul zămislește...
Oh, cât doare a mea tristețe,
Când nu-i nimeni să ridice
Starea mea, să încurajeze
Viața mea, să mă iubească
Așa cum sunt, și atunci
Când mai greșesc.

Ce sărate-s lacrimile
Ce-mi curg pe al meu obraz...
Oh, cât doare a mea tristețe,
Căci pierdui din tinerețe
Pe comori ce astăzi nu-s,
Și pe oameni ce s-au dus...
Știu căci nimeni nu mă înțelege
Precum Tu, drag Isus.

Ce odată am pierdut,
Nu mai pot răscumpăra...
Oh, de ai ști tu, frate drag,
Ce adâncă e durerea,
Căci, cândva, n-am vrut s-ascult
Ignorând a Sa chemare...
Astăzi stau și mă jelesc,
Regretând a mea trăire.

Tot ce-ți spun e: să Îl iubești.

Amin! Amin! Amin!