Copilărie de copil

Am avut şi noi copilărie,
Cu joacă, trântă, bucurie,
Pe izlaz cu vaca la păscut,
Bătând lopta până-n asfințit.

Ne-am jucat scunsa-n bătătură,
Alergând şi-ascunzându-ne prin şură.
Şi strigam cât ne țineau rărunchii,
Bucuroşi glumeam noi, puşi pe şotii.

Astăzi nu mai e copilărie,
Ci un fel de prunci cu baterie,
Ziua toată stau pe telefoane,
Parcă-s roboți ce-s puşi la încărcare.

Nu mai ştiu nici să dea bună ziua,
Când se-mbracă te apucă frica,
Nu ştii de e băiat sau de e fată,
Parcă-s scoşi din filmele de groază.

Ei sunt copii cu Iphone şi Ferari,
Nu mai dau doi bani pe tati şi pe mami.
Tot ce vor de la părinți sunt banii
Şi dacă poți să nu-i mai cauți cu anii.

E generația fără socializare,
Comunică prin taste şi butoane,
De vrei să stai de vorbă câteodată,
Îți trebuie programare aprobată.

Doamne, de-am putea întoarce timpul,
Să învățăm din nou ce-nseamnă omul,
Să nu ne mai stăpânească sateliții
Şi să ne recuperăm cu toți copiii.

Să ne-ntoarcem la adevărata viață,
La Dumnezeu care vrea să ne fie Tată.
Doamne, descoperă-ne iar ce e Familia,
Adu-ne din nou în suflet bucuria.

Simion Ioanăş