Căi lungi, căi scurte... căi strâmte, căi late... căi drepte, căi întortocheate, căi netede sau căi abrupte...

Căi peste tot, căi între toate... asfaltate, pietruite, de țară. . căi în localități sau căi în afară... căi pentru pânze, elice sau roate.

Căi sangvine și căi în Univers... pentru viață sau întreținerea ei... căi logice sau fără temei... căi pentru venit, lângă căi pentru mers.

Căi făcute de mâini omenești... căi de copite sau gheare de fiară... căi croite în zori sau faptul de seară... căi reale sau căi din povești.

E lumea o rețea de diferite rețete... pentru atins degrabă scopuri și locuri... pentru împărțit informație și marfă din stocuri... o lume a contactelor în mii și mii de fațete.

Căi în locuri pitorești sau căi primejdioase... căi de pace sau căi spre razboi... căi blocate sau eliberate de noi... căi bătătorite sau în paragini rămase.

Vorbim și trăim pe căi de tot felul... viețile obosesc pe aceste distanțe... le plătim cu monezi de aleatorii nuanțe... fără să știm că la toate cimitirul li-i țelul.

Căi pământești pentru trupul ce trece... dar și de la Cer la pământ e tras un făgaș... între inimi și Cerescul locaș... ce în veșnicii sufletul nostru petrece.

O singură cale la poale de cruce... ce urcă pe lemn esența și cheie de cer... Dumnezeul
veșnic, nu efemer... în pălmi traseul la toți ne-aduce!

Calea îndurării născută în sfatul cu Sine... e puhoiul iubirii ce toate căile cheamă... ascunsă, de mulți nebăgată în seamă... e calea din rău, înspre infinitul de bine!

În cele din urmă doar drumul acesta rămâne... pentru noi, pribegi din colb și asfalt... nu în cele patru puncte cardinale ci în Înalt... e drumul din ieri, prin azi spre ziua de mâine!